Casa de copii nu-i acasa. Si asta am vazut cu ochii mei.
Impreuna cu cativa prieteni (Sanziana, Dan, Alina, Oana - multumesc pentru ca m-ati asteptat!) si cu sprijinul altora, am avut ocazia de a patrunde in mijlocul unor copii adunati in acelasi loc din motive diferite (...) si de a le aduce o mica bucurie...
Patrunzi ratacit pe stradute... undeva la marginea Bucurestiului.... intri in curtea unei institutii (...) in care traiesc, cresc, invata ... 70 de suflete abandonate. Imaginile cu care te intalnesti iti spun exact care este mediul in care se afla. Nu voi detalia, doar imi pare extrem de comunist si prost organizat ( stiu ca se poate mult mai bine din multe puncte de vedere).
Bucuria copiilor a fost mare. Au spus poezii, au dansat, au vrut sa ne arate ca nu sunt diferiti de
alti copii. Si nu sunt. Si ei au sentimente. Si ei au nevoie de afectiune. Si ei se bucura atunci cand primesc un cadou. Si ei sunt copii.
Pentru voi: daca nu ati observat bucuria unui copil va asigur ca nu s-au terminat ocaziile! Nu trebuie sa asteptati 1 Iunie pentru a face o bucurie, nu trebuie decat sa vreti sa faceti asta! Ca si sugestie: nu mai dati bani pe strada, la semafor, la parcare... nu vor ajunge sa le creeze o bucurie, vor ajunge la altii! Strange impreuna cu cativa prieteni banii pe care i-ai da in 2-3 luni si vei putea face o bucurie. Nemarginita!
Nu va voi pune poze; va las sa va imaginati voi cum a fost si cum poate fi in momentul in care daruiesti din suflet pentru a face o bucurie!
Casa de copii nu-i acasa, dar bucuria copiilor poate fi nemarginita!
Impreuna cu cativa prieteni (Sanziana, Dan, Alina, Oana - multumesc pentru ca m-ati asteptat!) si cu sprijinul altora, am avut ocazia de a patrunde in mijlocul unor copii adunati in acelasi loc din motive diferite (...) si de a le aduce o mica bucurie...
Patrunzi ratacit pe stradute... undeva la marginea Bucurestiului.... intri in curtea unei institutii (...) in care traiesc, cresc, invata ... 70 de suflete abandonate. Imaginile cu care te intalnesti iti spun exact care este mediul in care se afla. Nu voi detalia, doar imi pare extrem de comunist si prost organizat ( stiu ca se poate mult mai bine din multe puncte de vedere).
Bucuria copiilor a fost mare. Au spus poezii, au dansat, au vrut sa ne arate ca nu sunt diferiti de
alti copii. Si nu sunt. Si ei au sentimente. Si ei au nevoie de afectiune. Si ei se bucura atunci cand primesc un cadou. Si ei sunt copii.Pentru voi: daca nu ati observat bucuria unui copil va asigur ca nu s-au terminat ocaziile! Nu trebuie sa asteptati 1 Iunie pentru a face o bucurie, nu trebuie decat sa vreti sa faceti asta! Ca si sugestie: nu mai dati bani pe strada, la semafor, la parcare... nu vor ajunge sa le creeze o bucurie, vor ajunge la altii! Strange impreuna cu cativa prieteni banii pe care i-ai da in 2-3 luni si vei putea face o bucurie. Nemarginita!
Nu va voi pune poze; va las sa va imaginati voi cum a fost si cum poate fi in momentul in care daruiesti din suflet pentru a face o bucurie!
Casa de copii nu-i acasa, dar bucuria copiilor poate fi nemarginita!
