Ziua a 10-a a fost o continuare a sfarsitului zilei de ieri cand am vazut alta fata decat cea turistica a Cambodjiei. A fost dorinta noastra; l-am rugat pe Kany sa mai sara din temple si sa ne duca sa vedem Cambodjia reala. A fost un pic uimit apoi a inteles ca nu suntem simpli turisti veniti la distractie...
Azi... muzeul minelor antipersoana. Am vazut un film... eram 20 de oameni care ne holbam fara sa respiram la ecran... Crunt. Razboiul este un cacat. Unul mare care murdareste pe toata lumea; si mai ales pe cei nevinovati... Vezi imgini cu copii care se jooaca intr-un picior sau fara o mana. Zambsc tot timpul, insa nu vor mai sti niciodata cum e sa fii intreg...
Nu mai detaliez. Numai un insensibil nu ar putea intelege ce simt. Recu mi-a promis ca va detalia aceata parte a vizitei noastre. L-am vazut afectat; la fel si ceilalti. Va publica la mine pe blog un articol detaliat...
Kany a vazut reactia noatra si asta l-a apropiat si mai multde noi. Oricum s-a deschis increddibil de mult! Eu il simt deja ca pe un prieten. L-as aduce in Romania. Partea proasta este ca i-ar trebui salariul pe juma de an numai pt bilet. Si asta doar pt el... Ma gandesc cu as putea sa fac...
Dupa muzeul minelor am mai vzut un templu. Fain. Ne-am cocotat pe metereze, am facut poze... Ne-am intalnit cu doua romance...
De aici am fost la templul unde s-a filmat Tomb Raider; e mult mai comercial decat celalalt doar din aceasta cauza. Aici impresionau copacii prin formele lor... sarpe... elefant... un fund de femeie :)) nu era sigur de barbat! :))
Am fost din nou la masaj. Tot asa: cea mai "paroasa, cu picioare scurte si cracanate" a venit la mine! :))
Seara am tinut mortis sa vina Kany cu noi la cina. A acceptat. Am mers la un restaurant cu dansuri traditionale... Le povesteste bondareilor cum s-a casatorit; a trebuit sa plateasca socrior pt sotia sa...
Am mers apoi la restaurantul cu internet... amers de data asta... si berica la fel! :)
Pe druul spre hotel m trait inc un moment socant: o fetita de 4-5 ani s-a agatat de mana mea astfel incat statea atarnata... ma privea cu niste ochisori rotunzi... "Buy me food, buy me food..." Nu stiu cati ar rezista! Eu nu. :( Trist.
Maine parasim Cambodjia - tara a contradictiilor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Cred ca veti avea nevoie de reintegrare. Trebuie sa organizam ceva :) "La cat mai multe dscoperiri..."
Mda...cand vezi in ce mizerie traiesc altii, intr-adevar, apreciezi mai mult ceea ce ai tu, ceea ce ai realizat, oamenii pe care i-ai adunat in jurul tau , insa...pe de alta parte, stai si te gandesti : "oare tocmai din cauza ca nu am privit astfel lucrurile inainte, am avut parte si de esecuri, de nereusite ; oare eu sunt vinovat pentru indepartarea anumitor suflete?"Ei bine, se poate filozofa mult pe tema asta. Eu as zice sa nu va lasati prea prinsi de "culture shock-ul" asta, caci altfel, veti mai avea parte de inca unul la venirea in tara :(
ONNO
m-ai intristat...simti altfel povestea copiilor astia cand esti mama...
mi-e dor de tine!!!!
:( A fost cea mai trista parte a experientei noastre de aici aceasta cu minele antipersoana si copila cu ochi rotunzi... In razboi foloseau copiii sa mearga inaintea soldatilor ca sa detoneze minele...
O sa ne reintegram noi...prieteni, job...avem ajutoare!
Soro, si mie mi-e dor de tine! De fapt de voi toti! Cred ca am calcat in Valea Plangerii! :*
O sa aveti clar nevoie de reintegrare.
Asteptam articolul.
Doamne, Multumim ca Ne-ai ferit de razboi!
Trimiteți un comentariu