Of. Ce reactie. Nu ma asteptam asa rpd... Voi incepe cu concluzia, nu mai vreau sa vorbesc. Este o perioada nu prea dragutza in viata mea si prefer sa ma inchid. Sa nu mai vorbesc, sa nu ma mai expun, sa nu mai impartasesc din trairile, dorintele si sentimentele mele... Stiu ca mie nu mi-a placut cand oameni carora le citeam blogul au ales sa nu mai scrie... voi relua cand va iesi soarele. Partea proasta este ca am tras si jaluzelele... Voi raspunde doar la comentarii pana voi considera ca este momentul pentru un post nou... Asta nu inseamna ca nu voi citi blogurile voastre... Nu mi-e bine... si sunt suparat... pe mine... Numai bine!
Ei , nu soarele ala de pe cer trebuie sa rasara... Lasa ca o sa treci si peste perioada asta.;) Sigur au mai ramas si lucruri bune, bucura-te de ele pana cand se aduna mai multa bucurie si incepi sa te simti din nou bine. Take care!
Eu sunt sigura c-o sa iasa soarele curand, musiu Marcel. Iar pana atunci, oricum ai o carca de prieteni care te asealteaza si n-or sa-ti lase timp sa te gandesti la lucruri negre :) Cata vreme exista prieteni si tequilla poti trece peste orice! :D Pup!
Am cunoscut candva un baiat dezorientat, pe care l-am ajutat sa faca rost de-un nou certificat de nastere, pentru ca isi pierduse originalul (oare, l-am ajutat sa renasca? :) si apoi... cu incurajari (meritul examenului ii apartine :), sa intre la facultate. Atat de multe a realizat in anii care au urmat baiatul meu drag, ca n-am cuvinte. Atunci, avea 2 optiuni: sa intre la facultate sau sa se complaca in rutina. Acum, tu ai 2 optiuni: sa mergi mai departe invatand ceva din intamplarea asta sau sa te complaci intr-o stare de spirit care deja dureaza de destul de mult timp () timp pe care nimeni nu ti-l returneaza si care nici nu produce dobanda decat, eventual, in defavoarea ta. Ca si baiatului de atunci, desi tu esti muuult mai solid sufleteste decat el (ai si vreo 10 ani in plus :), iti spun: Esti puternic, poti sa treci peste asta! Si as adauga, doar pentru tine: Inca nu e timpul pentru partea din viata care-ti lipseste acum insa, cu siguranta va veni si vremea aceea! Ai doar putintica rabdare, monsher! Cat despre pauza, cred ca a durat destul, asa ca fii bun si revino la multimea care te asteapta ...si aici! :)
13 comentarii:
:( why?
Of. Ce reactie. Nu ma asteptam asa rpd...
Voi incepe cu concluzia, nu mai vreau sa vorbesc. Este o perioada nu prea dragutza in viata mea si prefer sa ma inchid. Sa nu mai vorbesc, sa nu ma mai expun, sa nu mai impartasesc din trairile, dorintele si sentimentele mele...
Stiu ca mie nu mi-a placut cand oameni carora le citeam blogul au ales sa nu mai scrie... voi relua cand va iesi soarele. Partea proasta este ca am tras si jaluzelele...
Voi raspunde doar la comentarii pana voi considera ca este momentul pentru un post nou...
Asta nu inseamna ca nu voi citi blogurile voastre...
Nu mi-e bine... si sunt suparat... pe mine...
Numai bine!
ufa!
bisisica
sper sa iesi din putina cu melancolie teafar si nevatamat (cel putin...)
tot eu...bisisica
:) Creatzo, cum naiba ti-ai pus numele de bisisica?
Ei , nu soarele ala de pe cer trebuie sa rasara... Lasa ca o sa treci si peste perioada asta.;) Sigur au mai ramas si lucruri bune, bucura-te de ele pana cand se aduna mai multa bucurie si incepi sa te simti din nou bine. Take care!
Multumesc pentru incurajari... E important pentru mine sa stiu ca sunt oameni care ma sustin, chiar si prin aceste incurajari...
;)
Da, stiu cum e :D. Si mie mi se intampla la fel cand ma simt nu prea bine. Dar lasa ca sunt sigura ca revii repede, da? ;)
Take care of u. Lori
Eu sunt sigura c-o sa iasa soarele curand, musiu Marcel. Iar pana atunci, oricum ai o carca de prieteni care te asealteaza si n-or sa-ti lase timp sa te gandesti la lucruri negre :) Cata vreme exista prieteni si tequilla poti trece peste orice! :D
Pup!
Bai, sunteti criminali! Nu poate sa se vaite omul si el un pic in liniste! :))
Multumesc!
sa se vaite!!!...iote-te la el...lumea il jeleste...si el...nimik :D
Am cunoscut candva un baiat dezorientat, pe care l-am ajutat sa faca rost de-un nou certificat de nastere, pentru ca isi pierduse originalul (oare, l-am ajutat sa renasca? :) si apoi... cu incurajari (meritul examenului ii apartine :), sa intre la facultate. Atat de multe a realizat in anii care au urmat baiatul meu drag, ca n-am cuvinte. Atunci, avea 2 optiuni: sa intre la facultate sau sa se complaca in rutina. Acum, tu ai 2 optiuni: sa mergi mai departe invatand ceva din intamplarea asta sau sa te complaci intr-o stare de spirit care deja dureaza de destul de mult timp () timp pe care nimeni nu ti-l returneaza si care nici nu produce dobanda decat, eventual, in defavoarea ta. Ca si baiatului de atunci, desi tu esti muuult mai solid sufleteste decat el (ai si vreo 10 ani in plus :), iti spun: Esti puternic, poti sa treci peste asta! Si as adauga, doar pentru tine: Inca nu e timpul pentru partea din viata care-ti lipseste acum insa, cu siguranta va veni si vremea aceea! Ai doar putintica rabdare, monsher! Cat despre pauza, cred ca a durat destul, asa ca fii bun si revino la multimea care te asteapta ...si aici! :)
Trimiteți un comentariu